Îmi place ca fiecare experiență alături de copii să fie unică, deosebită și cei mici să simtă că timpul de la curs a fost unul petrecut cu folos. În cazul meu, ca profesor, asta presupune să mă pregătesc înainte, ceea ce pentru mine înseamnă mult mai mult decât a ști ce trebuie să predau. Treaba asta m-a făcut să mă întreb:

• De ce este important, ca profesor, să mă preocupe CUM predau o lecție, dacă eu am deja cunoștințele necesare?
• De ce este important să mă preocupe CUM îi fac pe copii să spună la finalul orei: ora asta a fost genială?

Copiii reacționează foarte bine la elementul de noutate pe care îl aduci atunci când sunt expuși unei experiențe (bineînțeles, vorbim despre experiențe pozitive). Așa că m-am gândit să fac un experiment: ce-ar fi dacă îmi desfășor ora de programare în engleză? Testasem deja cu copiii de 14 ani care au fost extrem de receptivi, așa că puteam să aflu răspunsul doar testând și cu cei mai mici, o clasă de copii între 9 și 13 ani.

• Introducem un element de noutate - checked
• Exersăm engleza în context conversațional - checked
• Exersăm engleza în contextul programării (până la urmă, coding is in English, right?!?) - checked

Copiii au fost receptivi, chiar dacă asta a însemnat pentru unii să iasă din zona lor de confort. Dar părea fun, eu m-am arătat deschisă în a explica totul și în română și i-am încurajat pe copii să se exprime liber, așa că am avut 120 de minute de conversație în engleză. Dincolo de a vorbi în engleză (putea să fie orice altceva care aducea un element de noutate pentru copii), cei mici au trecut un test important: au căpătat încredere că pot face asta. Pentru a deveni din ce în ce mai buni în ceva este nevoie de repetiție.

Este ca atunci când ai vrut să mergi prima dată cu bicicleta și mami ținea de șa ca să te ghideze sau atunci când ai avut nevoie de roți ajutătoare. Până la urmă, după câteva căzături, ai reușit să mergi singur, fără mami, și fără roți ajutătoare! Știu că exemplul este cât se poate de logic pentru un adult, însă universul unui copil este redus la un număr mai mic de experiențe, așadar astfel de exemplificări și analogii îi pot ajuta foarte mult să înțeleagă niște lucruri. Este același lucru și cu engleza, programarea și orice altceva ne propunem să facem: la început este mai dificil, ne scoate din zona de confort, dar pe termen lung ajungem să avem rezultate și să ne dezvoltăm aptitudini noi.

Dincolo de cunoștințe și noțiuni noi, îmi propun ca la cursuri să îi ajut pe copii să se pregătească pentru viață, dincolo de cărți și teorii, vreau să înțeleagă pe bune DE CE lucrurile se întâmplă într-un anumit mod și DE CE învață niște lucruri. De exemplu, la ora mea de programare am ținut să explic din capul locului:

• De ce învățăm Swift Playgrounds, limbajul de programare de la Apple? Poți citi mai multe despre acest subiect în articolul nostru.
• De ce învățăm despre bucle, funcții, algoritmi și cum ne ajută asta în viața de zi cu zi?
• Eu nu vreau să fiu programator. De ce trebuie să fac asta?

Programarea ne ajută să dezvoltăm abilități de gândire logică și să înțelegem logica din spatele unei tehnologii, unui program sau aplicații. Ne ajută să dezvoltăm o gândire logică, care ne poate fi de folos în orice domeniu, de la domeniile cele mai creative, până la domenii legate de tehnologie, programare sau robotică. Fiecare dintre noi a gestionat și va gestiona nenumărate proiecte de-a lungul vieții, fie că vorbim de proiecte personale sau profesionale, care necesită documentare, planificare și structură.

Funcțiile, buclele sau algoritmii sunt concepte pe care le folosim în viața noastră de zi cu zi, în activitățile pe care le facem, doar că nu știm că se numesc așa. De exemplu, atunci când pregătim masa “folosim funcții” (o funcție este o colecție de comenzi grupate, ce au un nume ales de programator. Comenzile pot fi apelate împreună, folosind numele funcției, atunci când este necesar). Nu e ca și cum atunci când pregătim masa enumerăm toți pașii pe care îi facem, generic spunem că “pregătim masa”. Swift Playgrounds, Python, Scratch și alte platforme sau aplicații educative sunt doar un mijloc pentru a pune lucrurile în context și a înțelege într-un mod practic și interactiv cum putem folosi aceste concepte, pentru a dobândi abilitățile de mai sus.

Dincolo de latura pur didactică în care un profesor vine cu informații și cunoștințe, este foarte important să construim relații cu acești copii, să devenim apropiați de ei, să acordăm importanță opiniilor lor și să vrem să îi ascultăm. Educația este în mare parte formală și trasează o linie foarte clară între profesor și elev și, implicit delimitează relația dintre aceștia. Așa că am decis să abordez lucrurile diferit. Îi încurajez constant pe copii să-și exprime opiniile pe care le au vizavi de un subiect sau metodă folosită la curs, să fie vocali, să colaboreze și să se pună la dispoziția celor din jur atunci când au nevoie de ajutor (am numit acest proces de cooperare “să ne oferim voluntari”). Astfel se cunosc mai bine între ei, leagă relații, iar eu, ca profesor, am copii implicați și dedicați. Toată lumea are de câștigat din treaba asta.

Am mai testat la curs două metode care au prins foarte bine și care dezvoltă un anumit tip de mindset: un joc de încălzire înainte să ne apucăm de treabă și un moment de reflecție la finalul orei, în care ne arătăm recunoașterea pentru munca depusă și rezultatele obținute. Hai să le luăm pe rând:

• Ok, a fost un curs în care 80% din timp copiii au lucrat pe laptop/ iPad. Așa că m-am gândit ce-ar fi dacă ne pregătim puțin înainte și facem câteva exerciții de încălzire a degetelor? Această activitate are rol de energizare, de încărcare (pozitivă), de ruperea ritmului monoton. Copiilor li s-a părut distractiv și s-au apucat motivați de treabă (pentru că, nu-i așa, nici la un meci de baschet nu intri direct pe teren fără încălzirea de dinainte, nu?)

• Cred că este important să le arătăm celor din jur că îi apreciem pentru ceea ce sunt și progresul pe care îl fac. Studiile spun că oamenii care își exprimă recunoștința pentru ceea ce au sunt mai fericiți, sănătoși și au mai multă energie. Și, bonus, contribuie la crearea acelei relații despre care povesteam, în care profesorul îl însoțește pe copil în experiențele lui de cunoaștere și dezvoltare.

Încurajez din plin genul acesta de abordări la clasă, în care orice conținut devine mai valoros prin forma în care este expus și fiecare copil se simte important și apreciat, fiind implicat pe tot parcursul procesului de învățare.