La 07:45 iese din casă împreună cu cei mici, în drum spre grădiniță. Lucrurile se mișcă repede dimineața ca să ajungă toată lumea la timp. Ștefan strigă la mama, din scaunul lui, de pe bancheta din spate: Unde sunt plasturii mei?

Ștefan iubește plasturii. Și îi folosește cam la orice. Să repare uși, să-i vindece pe bebelușii lui de jucărie sau să-i împartă oamenilor atunci când îi dor ceva.

Maria îi explică pe un ton iritat, sub presiunea timpului, că nu știe unde sunt plasturii, probabil au rămas în casă, și că vor vedea diseară. Ștefan protestează, plânge, nu este răspunsul pe care și-l dorește. Mama ridică și mai mult vocea și îi povestește că vor întârzia, că acum trebuie să alerge prin trafic ca să ajungă la timp. De fapt, în Maria se activează anxietatea pe care o simțea fetița, în copilărie, când rămânea singură, fără să știe când își revede părinții. Iar mecanismul de a face față acestei anxietăți este un amestec de emoții puternice, manifestate prin țipete, reproșuri, indiferență.

Dar pentru că Maria devine din ce în ce mai prezentă și conștientă, începe să deruleze în minte această scenă a copilăriei și îi răsună în urechi: Vocea ta va deveni vocea lui. Oare asta este ceea îți dorești cu adevărat pentru copiii tăi?

Meseria de părinte este o călătorie plină de emoții, învățăminte și iubire. Este cea mai grea meserie din lume, în care avem un rol foarte important și complex. Tu ce îți dorești pentru copilul tău, în această viață? Citește în acest articol și răspunsurile Mariei — mamă a doi copii și fondator Small Academy.

Am întrebat-o pe Maria ce face ea, ca mamă, pentru copiii ei. Și ce crede că este important să existe în arsenalul oricărui părinte

Le oferim copiilor noștri iubire, afecțiune, sprijin emoțional. Dar și acces la educație sau meditații pentru că ne dorim să aibă un viitor strălucit și o carieră de top, toate pentru un trai bun (dacă se poate, mai bun decât al nostru). Fiecare părinte are propriul stil de a-și crește copiii, bazat pe valorile, experiențele și cunoștințele sale. Dacă ar fi să mă gândesc la cele mai importante aspecte pentru mine, acestea ar fi.

  • Să le oferim iubire și afecțiune necondiționate. Așa le transmitem că sunt importanți și că sunt iubiți exact așa cum sunt. Asta îi ajută să se descopere pe sine și să-și urmeze calea, să aibă o plecare în viață cu multă încredere în sine.
  • Să stabilim limite și să punem reguli. O mare parte din timp mi-a fost greu să fac asta. Confundam lipsa regulilor cu o dovadă foarte mare de iubire pentru copiii mei. Copiii, însă, au nevoie de limite și reguli pentru a învăța cum să se comporte și să se integreze în societate. Prin stabilirea acestor limite într-un mod ferm, dar blând, îi ajutăm să înțeleagă valorile și așteptările pe care le avem. Și, de multe ori, să fie în siguranță. O regulă importantă pe care le-o spun copiilor: este ok să fii supărat sau furios, dar nu sunt ok să mă lovești (nu lovim). Cu ajutorul nostru, prin reacțiile noastre, copiii învață cum să-și regleze, racordeze stările și emoțiile. Copiii preiau de la noi ce simțim, ce trăim în interiorul nostru, nu ce le explicăm. Starea noastră este percepută cu mare intensitate și măiestrie de către copii.
  • Să le oferim oportunități de dezvoltare. Un copil fericit are șansa să exploreze și să se dezvolte în diferite domenii: academic, fizic, artistic etc. Astfel, îi susținem să-și descopere talentele și pasiunile și să-și dezvolte abilitățile, făcând ceea ce le place cu adevărat. Însă este foarte important să descoperim ”de ce-ul” personal din spate și să ni-l asumăm. Facem asta de teamă? De rușine pentru cine suntem noi și cum am crescut și vrem să ne ajutăm copiii să fie mai bine?

Hai să aflăm și ce își doresc copiii

Copiii au propriile lor dorințe și nevoi, iar înțelegerea acestora și susținerea lor contribuie la a fi fericiți.

  • Iubire și atenție. La fel ca și noi, copiii au nevoie de iubire și atenție necondiționată. Ei doresc să se simtă importanți și iubiți de către părinții lor și să le acorde timp și atenție de calitate. Copiii vor să fie văzuți așa cum sunt ei. De fapt, nu asta vrem toți, să primim iubire necondiționată de performanță sau alte criterii?
  • Autonomie și independență. Copiii doresc să-și exprime propria personalitate și să facă alegeri independente. Oferindu-le acest spațiu de autonomie și independență, îi ajutăm să-și dezvolte încrederea în ei înșiși. Folosesc foarte des cu copiii ”X sau Y?” pentru a-i împuternici. Stabilim rutine care ne fac viața mai ușoară, ne dau claritate și cresc autonomia și independența. De exemplu, seara îmi pregătesc hainele cu care mă îmbrac a doua zi. Copiii au văzut că fac asta și i-am invitat și pe ei să facem acest ”joc” împreună. Ei își aleg singurii hainele, iar dimineața devine mai lină.
  • Respect și înțelegere. Copiii au nevoie să fie respectați și înțeleși în nevoile și emoțiile lor. Ascultarea și validarea sentimentelor lor le oferă încrederea că pot conta pe susținerea noastră și, implicit pe lumea înconjurătoare. Îi ancorează în sinele lor și îi ajută să-și vadă emoțiile și stările, să le poată simți și gestiona într-un mod nevătămător (sau cât mai puțin vătămător).

Cum găsesc părinții un echilibru

Găsirea unui echilibru între nevoile și dorințele copiilor și ale noastre, ca părinți, este o călătorie în continuă transformare și evoluție. Este important să fim flexibili, să ne ascultăm copiii și să căutăm soluții care să funcționeze pentru familia NOASTRĂ.

  • De multe ori, îmi dau seama că luăm decizii în locul copiilor noștri. Fie nu îi implicăm deloc în luarea deciziilor, fie mult prea puțin. Credem că nu sunt suficient de capabili ca să poată lua decizii, credem că adulții au mai multă experiență, prin urmare sunt mai în măsură să ia decizii, ne gândim că le vrem binele și noi știm mai bine sau presiunea socială ne determină să înclinăm balanța în defavorarea implicării copiilor.

    Implicarea copiilor în luarea deciziilor ajută la dezvoltarea abilităților de gândire critică și la creșterea încrederii în sine, contribuie la dezvoltarea unei relații de încredere și comunicare deschisă între părinți și copii. Acesta este un ”starting pack” cu care ne echipăm copiii pentru viață.

  • Ne este greu să ne ancorăm în pasiunile copiilor, mai ales în era digitală când totul este la un click distanță, iar copiii noștri sunt din ce în ce mai absorbiți în ecrane, jocuri și social media. Cumva, intuitiv, copiii se racordează la niște tendințe globale. Studiile spun că până în 2030, 800 de milioane de locuri de muncă vor fi desființate în urma automatizării. Pe de cealaltă parte, până în 2025 vor fi create 97 milioane de locuri de muncă pe măsură ce oamenii, roboții si algoritmii vor conlucra.

    Însă tehnologia poate însemna mai mult decât TikTok, Instagram, Minecraft sau Roblox. În ultimii 8 ani, misiunea mea a fost să îi ajut pe părinți să transforme pasiunea pentru tehnologie a copiilor în ceva constructiv, și împreună să-i ajutăm pe copii să devină mai buni, făcând ceva ce îi pasionează foarte tare. Imaginează-ți cum ar fi lumea în care trăim dacă am face din pasiunea noastră o profesie, o misiune. Eu numesc asta ”schimbare de mentalitate”, când ajutăm copiii să devină creatori de tehnologie, nu doar consumatori. Iar schimbarea trebuie să vină de ambele părți, și de la părinți, și de la copii.

  • Și dacă ești de părere că al tău copil nu este influențat de impactul tehnologiei, am ceva pentru tine:

Revenind la întrebarea de la începutul articolului... Eu îmi doresc ca ai mei copii să crească conectați la ei înșiși, la nevoile și emoțiile lor. Să simtă bucuria simplei existenței pe acest Pământ, fără să simtă nevoia de a demonstra ceva cuiva. Să aibă curajul să-și asculte vocea și să o urmeze, mai ales când în jur este atât de mult zgomot.

Copiii mei și copiii cu care am lucrat m-au învățat să râd mai mult, să trăiesc intens clipa, să mă bucur, să mă joc, să nu-mi fac prea multe griji, să am încredere în cei din jur și să fiu eu însămi.

Mult timp am căutat o "rețetă" universală pentru a fi părintele ”perfect”. Această rețetă nu există. Experiența de părinte este unică pentru fiecare persoană și familie în parte. Cred că a fi părinte este unul dintre cele mai valoroase și importante roluri din societate, iar noi, ca părinți, avem o influență puternică asupra generațiilor viitoare și a societății în ansamblu.