Lanțul faptelor bune

Acest joc de încheiere este simplu, dar profund. Pregătirea se concentrează pe crearea unei atmosfere de siguranță emoțională și încredere.

• Materiale necesare: Un ghem de sfoară, ață mai groasă sau lână, de preferat colorată. O minge mică și ușoară este o alternativă bună.
• Aranjarea spațiului: Așează scaunele într-un cerc strâns, fără mese. Este important ca toți copiii să se poată vedea și să poată arunca/primi ghemul cu ușurință.
• Pregătirea ta: Gândește-te la o faptă bună, simplă, pe care ai făcut-o recent, pentru a fi tu cel/cea care începe jocul. Exemplul tău va da tonul activității.

Introdu jocul ca pe un moment magic, de conectare, care dezvăluie puterea invizibilă a faptelor bune.

1. Adună copiii în cerc și recapitulează tema săptămânii: „Toată săptămâna am vorbit despre eroi mari, care fac lucruri extraordinare. Dar eu cred că în acest cerc se ascund cei mai mulți eroi. Eroii faptelor bune de fiecare zi.”
2. Prezintă-le ghemul: „Acesta nu este un ghem oarecare. Este un ghem magic, care ne va arăta cum faptele noastre bune ne leagă unii de alții și ne fac mai puternici împreună.”
3. Explică regula principală a jocului: „Vom crea o pânză a faptelor bune. Fiecare dintre noi va împărtăși o faptă bună, oricât de mică, pe care a făcut-o.”

Jocul în sine este un ritual de împărtășire și conectare. Rolul tău este să pornești și să ghidezi fluxul de energie pozitivă.

1. Startul jocului: Ține tu ghemul în mână. Păstrează capătul sforii și spune cu voce tare o faptă bună: „Eu sunt un erou pentru că ieri am ajutat o colegă să care un teanc de cărți.”
2. Crearea lanțului: Ținând în continuare de capătul sforii, aruncă ghemul unui copil din cerc.
3. Copilul care prinde ghemul spune, la rândul său, o faptă bună pe care a făcut-o. Apoi, ține strâns de bucata sa de sfoară și aruncă ghemul mai departe, altui coleg.
4. Jocul continuă până când toți copiii au participat și în centrul cercului s-a format o rețea, o pânză deasă de sfoară, care îi conectează pe toți.

Momentul de reflecție valorifică metafora vizuală pe care ați creat-o, ajutându-i pe copii să înțeleagă impactul colectiv al gesturilor individuale.

1. După ce toți au participat, atrage-le atenția asupra rețelei: „Priviți ce am creat împreună! O pânză puternică. Fiecare fir este o faptă bună.”
2. Adresează întrebări de reflecție:
   • „Cum arată pânza noastră? Este fragilă sau puternică?”
   • „Ce credeți că se întâmplă cu pânza noastră de fiecare dată când cineva mai face o faptă bună?”
   • „Cum v-ați simțit când ați spus fapta voastră bună? Dar când le-ați auzit pe ale colegilor?”
3. Încheie cu un mesaj puternic: „Această pânză arată că fiecare gest de ajutor, oricât de mic, contează și ne face pe toți mai uniți și mai puternici. Fiecare dintre voi este un erou.”
4. Puteți desface pânza cu grijă sau o puteți tăia, astfel încât fiecare copil să păstreze o brățară simbolică a faptelor bune.

• Copilul care spune „Eu n-am făcut nicio faptă bună”: Aceasta este cea mai importantă intervenție. Ajută-l cu blândețe: „Sunt absolut sigur/ă că ai făcut. O faptă bună poate fi și un zâmbet, o vorbă frumoasă, faptul că ai udat o floare, că ai mângâiat un animal sau că ai spus 'mulțumesc'. La ce te gândești?”.
• Fapte inventate sau exagerate: Acceptă-le cu bucurie. Intenția și dorința de a face bine sunt la fel de importante în acest context. Nu este un interogatoriu, ci o celebrare a bunătății.
• Timiditatea: Dacă un copil este prea timid să vorbească, oferă-i o alternativă: „Poți să te gândești la o faptă bună și doar să ții de sfoară, apoi să dai ghemul mai departe. Fapta ta va fi secretul nostru.”

Complexitatea faptelor verbalizate poate fi adaptată pentru fiecare vârstă.

• Pentru clasa pregătitoare: Faptele pot fi foarte simple și concrete. „Am ajutat-o pe mama.”, „Am împărțit biscuitele.”. Poți să-i ajuți tu să verbalizeze.
• Pentru clasele I-II: Pot descrie fapta într-o propoziție. Pot fi încurajați să spună și o faptă pe care ar vrea să o facă în viitor.
• Pentru clasele III-IV: Pot descrie fapta și pot adăuga cum s-a simțit cealaltă persoană. Pot discuta despre fapte bune care nu implică obiecte, ci doar cuvinte sau timp (o încurajare, ascultarea unui prieten).
• Pentru copiii care termină repede (nu se aplică): Jocul este incluziv și se desfășoară în ritmul grupului. Toată lumea participă și termină în același timp.

Evaluarea este una pur formativă, axată pe dezvoltarea personală și socială.

• Capacitatea de auto-reflecție: Observă dacă copilul este capabil să identifice o acțiune pozitivă din propriul comportament.
• Empatie și ascultare: Urmărește dacă este atent și interesat de poveștile colegilor săi.
• Dezvoltarea stimei de sine: Verbalizarea unei fapte bune în fața grupului și primirea validării contribuie la o imagine de sine pozitivă. Observă bucuria și mândria de pe chipurile lor.